- din fuga calului
- 1. at full gallop / speed / full tilt.2. in a hurryoff-handedlyat random.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
din fuga calului
Look at other dictionaries:
fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… … Dicționar Român
voltijă — VOLTÍJĂ, voltije, s.f. Încălecare şi descălecare din fuga calului fără ajutorul scărilor. ♦ Călărie în picioare pe şa. – Din fr. voltige. Trimis de baron, 31.01.2003. Sursa: DEX 98 voltíjă s. f., g. d. art. voltíjei; pl. voltíje Trimis de… … Dicționar Român
călare — CĂLÁRE adv. (Adesea adjectival) încălecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ♢ expr. De( a) călare = a) călărind, încălecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fără odihnă. Nici călare, nici pe jos = nici aşa, nici aşa. A fi… … Dicționar Român
măciucăriţă — MĂCIUCĂRÍŢĂ, măciucăriţe, s.f. (înv. şi arh.) Unealtă cu ajutorul căreia se culegea măciuca de pe jos, din fuga calului. – Din măciucă + suf. ăriţă. Trimis de claudia, 09.04.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
cal — s. 1. (zool.) cabalină, (pop. şi depr.) mărţână. 2. (iht.) cal de mare (Hippocampus hippocampus) v. căluţ de mare. 3. (tehn.) căluşel, război. (cal la moara de vânt.) 4. (tehn.) scaun. (cal la scăunoaie.) Trimis de siveco, 31.08.2005. Sursa … Dicționar Român
trap — s.n., interj. 1. s.n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas şi galop), animalul păşind în acelaşi timp cu un picior din faţă şi cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. interj.… … Dicționar Român
pas — PAS1 interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărţi pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv). – Din fr. [je] passe. Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX 98 PAS2, pasuri, s.n. 1. Drum … Dicționar Român
hippocampus — CAL, cai, s.m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie şi la tracţiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinţi (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau aşa cum sunt, fără … Dicționar Român
treapăd — TREÁPĂD s.n. 1. Trap (1). ♦ Alergătură multă încoace şi încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În evul mediu, în Ţara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care… … Dicționar Român
